Hai sa va spun o poveste datata ieri, 14 martie. Eram la Biblioteca Universitara din Bucuresti (BCU), motivul pentru care ma aflam acolo - neimportant. Cine mai da pe acolo, desi cred ca sunt putini, stiu ca e un mediu academic ce te imbie la studiu si la contemplare si mai stiu ca exista si factori disturbatori, cum era si domnisoara ce statea pe scaunul alaturat, purtand o fusta de blugi relativ scurta… ei ce “relativ”, scurtaaa frate!
Recunosc ca mi-au fugit ochii de vreo 2-3 ori in directia picioarelor ei, poate ca lectura nu era atat de captivanta sau poate era dar… ma rog, sa nu ne pierdem in detalii.
Asa… desi ma uitam destul de discret (zic eu) distinsa domnisoara a observat (vederea asta periferica bato’ norocu) si dupa un timp a inceput sa traga de fusta. Intre timp am renuntat sa-i mai admir picioarele si m-am cufundat din nou in lectura, dar domnisoara continua sa se foiasca si sa traga repetat, la anumite intervale de timp, de saraca fusta care nu vroia, al dracului, sa se lungeasca.
Amuzat de preocuparile ei “intelectuale”, m-am intors spre ea, am privito in ochi si i-am spus: “Domnisoara, nu inteleg de ce continui sa tragi de fusta, cand eu defapt iti admiram sanii”.
Consecintele faptei mele: o situatie jenanta mai mult pentru ea si mai putin pentru mine (fiind liniste in sala, fetele din jur, ca erau numai fete, au auzit fiecare cuvintel, desi am vb. in soapta), dar expresia de pe chipul angelic al domnisoarei - nepretuita.
Bineinteles ca nu am reusit sa gasesc un raspuns logic la intrebare din titlu, sper doar ca nu e o disfunctie mentala, comuna doamnelor si domnisoarele ce le face sa creada ca au puteri magice asupra materiei textile, iar prin metoda pull and drag fustele se lungesc ca prin minune.
Sau poate… e doar un tic autodefensiv. Oricum ar fi, in incheiere vreau sa multumesc personalului de la biblioteca ca nu le permite studentelor sa intre cu posete sau cu alte obiecte contondente.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu